Jurnal de ghid
Articol








Inca nu m–am lamurit ce ii place mai mult lui Iulian Cozma: sa cutreiere muntii, vara şi iarna, cu grupuri carora le impartaşeşte pana la contaminare pasiunea sa, ori sa vorbeasca despre asta? Pentru ca eu nu l–am prins decat in a doua ipostaza, iar dupa o ora de interviu telefonic, primul gand a fost sa–mi iau bocanci. Contagios, cum spuneam. Mai ales ca al doilea gand, mai putin impulsiv, mi–a clarificat, intr–o perspectiva aşezata şi rationala, nu doar rostul şi folosul muntelui, pentru oricare dintre noi (un truism, de fapt), dar indeosebi starea de urgenta: oameni buni, trebuie sa ne intoarcem la muntii noştri şi, Slava Domnului, sunt destui, pentru fiecare pana nu uitam de tot sa respiram aer curat şi sa ne mişcam, spre sanatatea trupului şi mintii.



Acolo sus, cu norii in palme, se afla remediul pentru stilul de viata (inevitabil pentru multi dintre noi) stresant, veşnic sub presiunea timpului şi a unei tehnologii alienante, care ne transforma in simple prelungiri ale gadget–urilor de "simplificare" a traiului. Da, ni–l simplifica, amanand la nesfarşit, de pe "to do list"–urile noastre cotidiene, o nevoie umana primara: racordarea la ritmurile şi esentele naturii. Şi nici macar nu este complicat sau costisitor. Totul tine de tenacitate. De puterea de a te rupe de televizor, de computer şi de a renunta la toate acele activitati aşa–zise de timp liber, in realitate de "omorat timpul".



Dar sa facem cunoştinta cu Iulian Cozma, la 38 de ani considerat cel mai bun ghid montan din Romania. De profesie inginer, este de 10 ani ghid montan full time, acreditat de Asociatia Ghizilor Montani din Romania, şi organizeaza in Muntii Romaniei drumetii, schi de tura, insotind grupuri interesate nu doar de mişcare, dar şi de aventura cunoaşterii vietii pe munte, in toate formele ei, a trairii unor experiente inedite, in mijlocul naturii salbatice, dar şi in micile sate de munte. Asigura o aventura in siguranta pe crestele Carpatilor, fie vara, fie iarna. Mai mult chiar, işi ajuta clientii cu alegerea şi cumpararea sau inchirierea echipamentului necesar.



Pe parcursul calatoriei, inevitabil, se nasc prietenii solide. Este şi asta o lege şi o lectie a muntelui. De aceea are multi prieteni Iulian Cozma. Iar asta, fara a–i lua in considerare pe cei de pe Facebook, cu care de altfel poarta un dialog alert, care s–ar putea lesne transforma intr– un mini–jurnal personal, cu impresii emotionante de calatorie. Aruncam un ochi?



11 oct 2012

Cand un grup de turişti din Sud Tirol alege sa işi petreaca vacanta in alta zona montana decat Dolomitii, eu cred ca acei munti sau acea zona trebuie sa aiba ceva special. Iar cand unii dintre ei aleg sa se intoarca pentru a doua oara in acei munti, chiar cred ca este ceva mai special cu acei munti. Pentru ca acasa la ei, Dolomitii le ofera aproape totul, dar se pare ca intotdeauna este loc de mai bine.



Şi uite aşa, pentru a doua oara, unii dintre ei au ales sa revina in Carpatii Romaneşti, pentru drumetii montane. Bineinteles, i–am intrebat de ce. Mi–au spus ca au gasit oameni prietenoşi, peisaje frumoase, vinuri bune şi, de ce nu, inca o experienta buna in Romania. Şi aşa a şi fost!



Bineinteles, aproape ca de fiecare data, ne–am oprit in Ucea de Sus, satul bunicilor mei, pentru un pranz ca la tara, in adevaratul sens al cuvantului, cu ciorba de gaina (gaina fiind hranita organic toata viata ei, pana a taiat–o bunica–mea şi lelea lua Nicuşor) şi celebra tocana de cartofi cu carne din borcan, din porcul taiat de Craciun in 2011. Deliciu total! Ah, era sa uit de vinul facut de tata din via din curte. Abia ne–am hotarat sa plecam catre Balea Lac, unde am petrecut cateva zile superbe! Cu o meserie care e şi hobby–ul personal, Cozma e un om fericit. Totuşi, are şi nemultumiri. Este suparat pe sedentarismul romanilor, care stau prea mult la televizor. Şi ingrijorat de–a binelea pentru generatiile tinere, copiii de şcoala, care dau fotbalul din curtea şcolii sau din spatele blocului pe Facebook. "Se face foarte putin pentru turismul montan, iar dovada cea mai clara este ca, spre deosebire de perioada comunismului, cand cabanele erau pline in fiecare week–end, acum asta se intampla doar de doua, trei ori pe vara. Apoi, nu exista mijloace de transport de la tren, autobuz, pana la baza muntelui. Se apeleaza la taxiuri sau autostop".



In viziunea sa, problema majora este ca lipseşte o strategie la nivel national, care sa puna in valoare ceea ce avem. Nu trebuie sa ne comparam insa cu Austria, nici macar cu Bulgaria, important e sa vedem ce avem noi şi ei nu au, ca sa ne gasim nişa pe piata turismului montan. "Cine vrea schi de partie, se duce in Alpi. Dar daca vrei schi de tura, in natura adevarata, neexploatata, cu locuri aproape virgine, peisaje unice, spatii montane surprinzatoare, in care nu intalneşti pe nimeni, cu orele, atunci vii in Romania".



Nu ne putem asemana cu nici o tara din lume, fiecare masiv montan are unicitatea lui, incepand cu fauna şi flora, dar şi cu viata comunitatilor montane. Nicaieri nu vezi, de exemplu, ca la noi, in Bucegi sau pe creasta Pietrei Craiului, ciobanul cu doua mii de oi şi zece caini. Şi acesta e doar un exemplu. E tara plina de "branduri" turistice care trebuie folosite, dar cu masura. O prea intensa comercializare a lor duce la uzura şi la pierderea autenticitatii.



La fel cu aşa–zisa modernizare. "Lipsa de infrastructura poate sa nici nu fie de fapt o lipsa, poate avea chiar farmecul ei, totul e sa o gestionezi inteligent. Un strain care vine in Romania işi doreşte un pachet turistic in care sa se afle chiar şi transportul cu tractorul sau pe jos, pana la cabana. Pentru ca, daca voia telecabina, ramanea acasa sau se ducea la altii. Tot aud fraza La noi, ca acum 50 de ani. Acesta nu e un lucru rau. Sunt oameni, de o anumita varsta, care au nostalgii, vor ca experientele traite aici sa le aminteasca de copilaria şi tineretea lor".



Aşezarea turismului montan intr–o forma care sa se dezvolte ulterior trebuie sa inceapa de jos, de la cabana, de la ghizii montani, sprijiniti de autoritatile locale, considera Cozma. Ideea ca statul ar trebui sa faca ceva, e falsa. "Statul are un singur rol: iti permite sa–ti desfaşori o activitate, o afacere, in limitele legii. Or, legea ne ajuta. Important, in activitatea asta, e sa ştii cum comunici, pentru ca ai un client caruia trebuie sa–i transmiti emotia calatoriei, a experientelor traite, informatia, sa–l faci sa se simta confortabil in relatia cu tine".



Intoarcem o noua fila de jurnal 17 oct 2012

Doua dialoguri mi–au ramas in minte şi probabil ca imi vom ramane pentru totdeauna. Eram dupa Piatra Craiului, luam apa de la un izvor, dupa o zi de iulie, cu temperaturi de 25 de grade la 1600 de metri altitudine, adica foarte cald. In timp ce ne spalam la izvor – urma sa punem cortul, Juergen imi spune: "Abia acum imi dau seama cu adevarat de importanta apei in natura. Acasa, in Germania, deschid robinetul şi umplu sticla sau daca merg in vreo tura sunt izvoare captate special pentru drumeti, dar aici e altceva, simti cat de aproape şi cat de dependent eşti de natura...".



Al doilea a avut loc inainte de traversarea Craiului, la aproximativ cinci zile de la inceperea turei. Deşi am purtat discutii despre aceasta tura timp de şase luni inainte de o incepe, explicandu–le ca doua saptamani in cabane şi cort nu pot fi comparate cu vanatoare in Lake District, sau heliskiing in Canada, tot Juergen, ştiind ca doar acum incepe partea cea mai grea, mi–a spus urmatoarele: "My expectations about this tour were fullfilled two days ago, I was not able to imagine until now what it means hiking in pure wilderness, where Iam just myself in nature, without any type of civilization" (n. red.– "Aşteptarile mele cu privire la aceasta calatorie s–au implinit acum doua zile. Nu mi–am putut imagina pana acum ce inseamna sa faci drumetii in pura pustietate, unde eu sunt cu mine insumi in natura, fara nicio urma de civilizatie").



Dar şi dupa acest dialog totul a mers struna, iar traseul din ultima zi, Balea Lac Vargul Negoiu Cabana Barcaciu, ne–a demonstrat tuturor ca cele zece zile de pana atunci au fost superbe, din toate punctele de vedere.

Pentru cei interesati de detaliile tehnice, va pot spune ca pe parcursul turei am dormit in cabane, cort şi refugii montane, nu intotdeauna in cele mai bune conditii, ca am parcurs aproximativ 230 km, am urcat 12.000 de metri şi am coborat tot aproximativ 12.000 de metri.



Majoritatea grupurilor sunt formate din straini. Cu ce sa te ajute statul pe tine, ca ghid, sau cabanier, daca tu nu ştii foarte bine macar engleza? Promovare? "Cea mai buna reclama ti–o face un client fericit. Şi nu doar mie, dar şi tarii. Am avut un grup care a revenit de doua ori, o data pentru Delta. Altii au urcat cu mine acum 10 ani, erau flacai, iar cu doi ani in urma s–au intors impreuna cu sotiile".



Motivul pentru care Iulian Cozma are clienti mai mult straini este ca, pentru aceştia, trekking–ul sau tura de schi, nu reprezinta un scop in sine ci, prin tot pachetul de transport, cazare, traseul montan, ei urmaresc sa descopere Romania, sub toate aspectele. Şi reuşesc! Iau contact şi cu oraşele, dar şi cu comunitati traditionale, cu valorile culturale autentice, nealterate, cum e, de exemplu, Ucea de Sus, satul copilariei lui Iulian Cozma.



Cred ca cea mai recenta postare este şi cea mai relevanta pentru ceea ce inseamna implinirile unui ghid montan:

12 martie 2013

Aş incepe aşa: sa tot intalneşti persoane de acest gen. Adica persoane "open minded" la acest nivel, care sa calatoreasca in lumea mare, pentru ca aceste calatorii inseamna cel mai mult in viata.

Totul a inceput in 2009, cand am inceput corespondenta cu Sheila despre traversarea Crestei Fagaraşului intr–un timp record. Asta deoarece cineva din alt colt al lumii i–a spus ca in muntii din Romania, acea tara din Estul Europei, va gasi ceva pe placul ei. Avea deja un background impresionabil de calatorii la acest nivel, şi nu numai. In 2009, nu a putut veni sa traverseze Fagaraşul, pentru ca a mers in Baffin Island, pentru o tura de 12 zile, pe parcursul careia şi–a carat singura tot echipamentul, ajungand la aproximativ 20 kg. Am mai liniştit–o, i–am spus ca pentru Fagaraş nu vom avea nevoie de atatea kilograme...

In 2010 a mers undeva prin Asia, iar in 2001, in septembrie a venit, in sfarşit, randul Fagaraşului. Am traversat Creasta Fagaraşului de la Rudarita şi pana la Turnul Roşu in cinci zile. Zile lungi, dar frumoase. Imi aduc aminte cum in prima zi am mers din Rudarita pana in Zarna. A doua zi, planul era mai lejer: Rudarita, Viştea Mare. Dar cand am ajuns in Viştea prea ne gandeam amandoi la un Pepsi şi o sticla de vin, aşadar am mers pana in Podragu. Şi uite aşa, incet, incet, am ajuns la Turnu Roşu. A fost frumos.



Şi tot discutand despre una, alta, de ce mai poti face prin muntii Romaniei, am ajuns la schi de tura. Nu prea a inteles ea din prima cu ce se mananca acest fel de schi, dar in iarna lui 2012 a ajuns in Aspen, unde pentru doua zile a ieşit pe schiuri de tura şi cred ca i–a cam placut.



Aşadar, in iarna lui 2013 şi–a programat o vacanta la schi, in Europa, o vacanta la care multi dintre noi doar visam: o luna de schi in Franta, Romania şi Austria. Schi de partie in Franta şi Austria, schi de tura in Romania. Şi uite aşa, dupa 18 luni, Sheila s–a intors in Romania pentru schi de tura. Am ajuns in Bucegi, unde ca intotdeauna eram doar doi schiori in tot muntele, iar dupa Bucegi trebuia sa mergem in Fagaraş. Datorita conditiilor meteo am ales Ciucaşul in loc de Fagaraş, dar nici aici nu am prea avut noroc. Deşi zapada era exceptionala, vizibilitatea ne–a dat de furca bine de tot, aşadar tot cu gandul la cerul albastru şi pulvarul din Bucegi am ramas.



Oricum, daca din şapte zile de schi, patru sunt exceptionale, eu zic ca este bine! Cam asta ar fi, pe scurt, o descriere a unei scurte ture de schi, fotografiile va pot spune mai multe, cu o persoana din Australia, pentru ca da, Sheila locuieşte in Sydney.



Iulian Cozma
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona