[…]

„Peste dificultățile unei călătorii de aproximativ 800 de km, de parcurs pe jos (cu o pereche de încălțări? cu bani destui în pungă? cu haine potrivite pentru căldură, soare, ploaie, șes ori munte?) sau chiar în câte o căruță de ocazie, vom adăuga faptul că pe traseul Cernăuți-Ipotești-Suceava-Fălticeni-Piatra-Neamț-Bicaz-Gheorghieni, flăcăul Mihail Eminovici trebuia să-și prezinte documentul pașaport în patru puncte de trecere a graniței: la Mihăileni, pe Siret; la Burdujeni-Ițcani, pe Suceava; la ieșirea din Suceava, către Fălticeni (Keisser Vamhivatal-Nemeritscheng), unde se află astăzi satul Cumpărătura) și la Tulgheș, dinspre Moldova înspre Ardeal. Or, în primăvara anului 1866, trecerea prin asemenea vămi era cam anevoioasă și cerea musai oarece control sanitar, dacă nu și niscaiva carantină, pentru că de aproape un an de zile mai întreaga Moldovă era bântuită de … holeră. […] Drumul împărătesc traversând cele patru mari râuri ale Bucovinei – Prutul, Siretul, Suceava și Moldova – oferea călătorului din urmă cu un veac admirabile priveliști de natură și viață a celor trăitori în aceste ținuturi bogate în frumusețe și fapte de istorie a poporului român, frumuseți și fapte ce l-au marcat pe tânărul Mihail Eminescu. […] Amănuntul rămâne important întrucât, dacă prozatorul Ioan Slavici avea credința că pentru români soarele de la București răsare, poetul Mihail Eminescu trăia cu convingerea că pentru aceiași români soarele luminează deplin de la … Viena.”

[…]