[…]

„Pseudo-cynegeticos alternează pictura istorică cu pictura de peisagiu, Odobescu dovedindu-se și în această direcție un artist virtuos, de o rară forță de sugestie. Descripțiile inserate în Scenele istorice, Câteva ore la Snagosv, diverse studii arhelologice, dar mai ales în Pseudo-cynegeticos se înscriu printre paginile antologice ale literaturii noastre. Descrierea Bărăganului se impune a fi citată cu precădere ori de câte ori se va discuta această latură a scrisului său. Peisagiul este, în primul rând, de atmosferă, sugestiv în modul cel mai înalt, nu atât de plastic cât pictural, detaliile fiind fulgurante, arta descriptivă ținând nu de minuția miniaturistului, ci de maiestuozitatea monumentului. Fiecare descriere are o individualitate pe care Odobescu o surprinde din câteva tușe de culoare. Cu elanul generos al adolescentului, Odobescu visase să contribuie la înflorirea artelor române. Spre sfârșitul vieții, subliniind consecvența cu care a urmărit împlinirea idealului, Odobescu mărturisea a fi încercat de-a lungul vieții cătând când la deal, când la vale, un colțișor unde să-mi durez sau un palat sau o colibă pe locul cam viran al literaturii și al artei românești.”

[…]