[…]

„O carte despre întâlniri în poieni și pe vârfuri de munte, unde Zamolxes se sfâșia luciferic, între absolut și trecător, despre locuri în care oamenii se adună pentru a se cunoaște, pentru a se îngădui, se îngăduie pentru a se înțelege și, poate, se înțeleg pentru a se iubi. O carte despre drumuri, sosiri și plecări, târguri și bâlciuri, unde încă de la cântatul cocoșilor forfota este în plină dezlănțuire. Oamenii, veniți din împrejurimi cu mărfuri cărate în spate, în desagii măgarilor, în căruțele cu coviltir, își îndeamnă cumpărătorii cu produsele lor mult căutate, iar horele domoale strâng în mijloc tarafuri de lăutari cu fluierași, vioriști, cobzari și țambalagii. O carte despre hanuri, unde se întâlnesc drumeți de toată mâna, negustori și pierde-vară, boieri și haiduci, osteniți de cale și alergătură, așteptați sau neașteptați, unde Ancuțe ale tuturor timpurilor toarnă același vin în aceleași bărdace și, în sfârșit, unde oamenii scot pungile cu tutun și lulele cu buzele scrumite și povestesc lucruri și mai vechi, stabilindu-se cunoștințe, descoperindu-se prieteni comuni, Afară, caii aud sau presimt pași hoțești, mâini se așază pe pistoale cu cremene. Din când în când, câte o părere de rău pentru obiceiuri care mor, câte o apreciere pentru încercările contemporane de a le reînvia în laicitatea lor esențială ne amintesc de cel care le-a scris. În rest, o altă lume pe care o descoperim, uluiți că de fapt am trăit cu ea în suflet fără să știm, și care se derulează de la sine, ca într-un tunel al timpului.”

[…]