„Mișcarea e în firea omului. Lumea de dincolo nu mai este numai acel ceva spre care tinde destinul omului, ci și acel ceva asupra căruia el se întreabă în viața de zi cu zi. Este lumea de dincolo de dealuri pentru țăran, lumea de dincolo de orizont pentru marinar. Setea de cunoaștere îl determină pe om să inventeze, apoi să se deplaseze. Dincolo, lucrurile nu pot să meargă decât mai bine. Trecând de acest orizont în care este închis domeniul certitudinilor și care îl deschide pe cel al imaginarului, cum să nu descoperim tărâmul primăverii veșnice, al pășunilor verzi, al pământurilor roditoare, al fructelor de aur? În termenii economiei domestice, cum să nu sperăm, de la Occidentul necunoscut ca și de la ținutul de dincolo de Ecuator, la piperul ieftin și la belșugul de aur? Oare, „celelalte oi, care nu sunt din stâna aceasta”, pe care le vestește Scriptura, nu s-ar afla la capătul unei călătorii? De ce să ne mulțumim cu mediocritatea spațiilor cunoscute? Cel care descoperă este cel căruia îi zâmbește norocul.”

[…]