Bărci răsfirate alene pe apă, ca nişte ochi condensaţi de timp, potrivesc şi alungesc umbrele spre toate colţurile acestui mic sat pescăresc. Cromatica lemnului se prelinge spre bărcuţe legănate de un albastru  profund care te ancorează într-o lume ireală. În Malta, Marsaxlokk leagănă pe ape o poveste fără cuvinte. E un limbaj al culorilor care te lasă să înţelegi viaţa, aşa cum e ea aici: de nenumărate apusuri şi răsărituri, la fel.

Viaţa de pescar e poezia încifrată a mării, ritmată de ploaie şi valuri şi poate că uneori, cadenţată de tropii infinit de albaştri ai cerului. Să porneşti zi de zi cu răsăritul pe umeri, să laşi deoparte contemplarea începutului, fără să-l ignori însă, să nu ai certitudinea că barca îşi va relua cursul la apus, pe aceleaşi unde, spre casă îţi imprimă pe suflet o stare care aici, în Marsaxlokk este atât de vizual transferată bărcilor.  De aceea, bărcile astea colorate le întorc înzecit oamenilor mărilor starea de bine, de echilibru, de optimism.

Bărcile malteze, luzzu, au doi ochi coloraţi în partea din faţă. Se spune că îndepărtează spiritele rele şi ajută pescarii să-şi găsească mai repede drumul spre ţărm.

În momentul în care am poposit în Marsaxlokk , mulţi pescari erau plecaţi la pescuit. O să ne facem timp data viitoare să revenim în acest sat de poveste la apus sau la răsărit… Atunci când ochii coloraţi ai bărcilor pot depune mărturie că am fost aici, navigând prin noi către ţărm.

Articol preluat de pe https://www.azicalatoresti.ro/

Text: Dana Anton

Foto: Codrin Anton