În vizita pe care am făcut-o în Biertan am avut ocazia să revăd urmele vechilor bresle. Se știe că aici a fost reședința unei episcopii săsești până în 1867, iar mijloacele de construcție și de întreținere a bisericii fortificate a întrecut cu mult pe cele ale altor comunități de sat obișnuite. Altarul se poate ridica la nivelul celor ale bisericilor germane și flamande. El este compus din douăzeci și opt de panouri în care sunt pictate scene din viața Mariei și din Patimile lui Isus, imagini de sfinți, martiri, proroci și alte rude ale lui Isus până în cele mai îndepărtate spițe. În fața acestora, de-a lungul navelor laterale, se desfășoară o serie de simboluri interesante pictate pe panouri de lemn sau steaguri. Este imposibil să nu le remarci gradul de esoterism și asemănarea cu elementele de identificare ale unor societăți secrete. Probabil acest lucru i-a făcut pe mulți vizitatori să întrebe ghidul dacă aceste reprezentări au o conotație masonică. Răspunsul negativ s-a lovit de coloanele și bolta bisericii și a ajuns și la urechile mele.

Eu mi-am păstrat convingerea că, la obârșia ei, masoneria a format breslele și societățile zidarilor (fr. maçon – zidar). Comunitatea nu ar fi evoluat la forma pe care o vedem astăzi fără implicarea acestor bresle de meșteșugari, ajunși maeștri prin respectarea unor reguli stricte privind inițierea și păstrarea secretului profesiei. Aceștia erau masonii operativi, până la începutul secolului al XVIII- lea, când societatea s-a transformat într-una speculativă. Vechii zidari de biserici și case au schimbat planul în care operau. Au ales, de această dată, să construiască Templul lui Dumnezeu în oameni, implicându-se politic și participând activ la evenimentele majore ale istoriei ultimelor secole. Imaginea masoneriei din ziua de astăzi poate fi una complet denaturată, mai ales din cauza conspirațiilor cauzate, în mare parte, de deciziile greșite pe care tot ea le-a făcut.

Acesta este motivul pentru care vreau să fac abstracție de înfățișarea societății discrete din prezent și să privesc la originea și reperele ei. Căci, pe măsură ce privim întregul decor al bisericii din Biertan, ne putem da seama că idealul masonic nu are cum să fie amestecat cu vreo conspirație. Ideile care au stat la temelia acestor societăți sunt nobile, iar regulamentele scrise ale breslelor ardelenești sunt mărturii pentru seriozitatea și rigurozitatea impusă.  

«Breslele transilvănene foloseau încă din evul mediu o parte a simbolurilor utilizate mai târziu în francmasonerie, iar masonii au preluat, în mare parte, și modul de interpretare a acestora. Organizarea breslelor (denumite, dealtfel, și loji) o va inspira pe cea a francmasoneriei, ierarhia acestora fiind constituită din ucenici, calfe și maeștri. Sistemul de relații din cadrul breslelor a inspirat, cu certitudine, organizarea lojilor masonice „speculative”. Chiar dacă se aflau la crepusculul existenței lor, breslele transilvănene lăsau în urmã o istorie îndelungatã, caracterizatã printr-un rol esențial în istoria economică a Transilvaniei și, de asemenea, printr-o participare consistentã la administrarea orașelor și prin influențarea politicii generale a principatului. De asemenea, clasa politică transilvăneană a receptat, în evul mediu și în epoca modernă, atât influențe și forme organizatorice specifice ordinelor cavalerești europene, cât și ideologii derivate din spiritul Reformei religioase europene și a tradiției ezoterice occidentale, care i-au facilitat acomodarea cu principiile și reperele ideologice ale francmasoneriei, așa cum se manifestau acestea în secolul al XVIII-lea. Se poate afirma, prin urmare, că Transilvania oferea, la mijlocul secolului al XVIII-lea, un teren extrem de favorabil pentru începerea activitãții francmasoneriei. 

(Tudor Sălăgean – Repere pentru o istorie a francmasoneriei în Transilvania în epoca modernă)

Foto & text: Alex Iacob/reptilianul.ro