Dinspre Sibiu, cale de numai 6 km, se poate ajunge la Cisnadioara (Michelsberg), la poalele muntilor Cibin, unde s-a pastrat cel mai vechi monument de arhitectura in stil romanic pur din Transilvania – Biserica Sfintul Mihail. Povestea spune ca acest domeniu ar fi fost oferit regelui ungar Andrei al II-lea, care, la rindul sau, a cedat-o lui Magister Gocelinus, iar acesta a daruit-o calugarilor cistercieni, in 1223. Surprinzator este faptul ca, in ciuda vitregiilor vremii, lacasul a ramas neschimbat pina astazi.
Este o bazilica tipica si poseda una dintre putinele fortificatii sasesti anterioare invaziei mongole din 1241. Amplasarea sa este spectaculoasa si deopotriva placuta ochiului, fiind inaltata pe muntele Sf. Mihail, pe un stei inalt de circa 70 m, zidurile de incinta fiind simple, crenelate, cu drum de straja amenajat pentru arcasi si archebuzieri. Batrinii din imprejurimi povestesc si astazi ca, potrivit traditiei, tinerii casatoriti erau obligati sa urce in curtea bisericii niste ghiulele de piatra de 100 kg, care, in caz de asediu, erau rostogolite la vale, in calea navalitorilor, pentru a demonstra ca sint vrednici de a intemeia o familie.
Deoarece a fost construita in trei etape, biserica are un plan treflat, nava centrala fiind acompaniata de doua nave laterale, cor patrat, absida centrala si laterale, iar pe fatada apuseana sint doua turnuri neterminate si un portal cu ambrazura elegant decorata. Initial s-a construit corul, apoi navele, netencuite inca, si s-a realizat boltirea in cruce a catului inferior pentru Turnul de sud, respectiv ridicarea unui singur cat pentru Turnul de nord. Astazi, din intreaga fortificatie se mai pastreaza partial unele turnuri de aparare, gurile de tragere impotriva asediatorilor, iar intrarea principala, cu bolta de piatra, se afla pe aripa sudica.
Cindva se urca spre turnuri pe o scara masiva de piatra, trecindu-se printr-o galerie de acces, aflata linga portalul principal. Una dintre cele doua intrari, de sub acoperisul unei colaterale, permitea accesul in Turnul de nord cu ajutorul unei scari mobile.
Desi initial nava centrala avea un tavan plat, doua arcade semicirculare sprijinite pe o pila nearticulata, dreptunghiulara, se deschid astazi spre colaterala, un arc larg despartind-o de corul de structura patrata, acoperit cu o bolta in cruce fara nervuri. Navele laterale sint teminate cu absidiole, specifice bazilicilor transilvane traditionale. Ceea ce confera unicitate bisericii este portalul principal cu ambrazura in patru retrageri, flancata de doua arce oarbe. Capitelurile in calcar pe care sint sprijinite, de factura romanica, se continua cu patru coloane cilindrice si sint ornamentate in relief cu benzi incrucisate, terminate cu spirale. Bogat ornamentate au fost cindva si zidurile interioare. Picturile murale – astazi de-abia vizibile – impodobeau de asemenea si arcul triumfal. Urme ale frescei se mai pot zari insa pe stilpul de nord al acestuia (doi sfinti asezati sub un baldachin in arc dublu, treflat).
In interiorul bisericii, pina nu demult putea fi admirata si o statuie a Maicii Domnului cu Pruncul, sculptata in lemn, in stilul madonelor gotice de sfirsit de veac XIV, care acum se gaseste la Muzeul Brukenthal din Sibiu. O alta piesa de rezistenta o constituie hrismatoriul, cu talpa circulara, picior tronconic cu briu modulat si nod decorat cu striatii. Corpul cu cele trei recipiente este amplasat pe suport, deasupra sa inaltindu-se capacul cu aspect de turn – ferestre traforate si profile gotice.
