De oriunde-ai privi Malta, din avion sau din inspumatele valuri ale Mediteranei, ti se prezinta ca o veritabila bijuterie de stinca si verde, care incatuseaza in toate unghiurile sale lumina fabuloaselor rasarituri… Piatra aurie, care i-a conferit Maltei numele de Melita, “insula mierii”, a inspirat mai bine de sapte milenii de istorie, si povestea inca nu s-a terminat…

Cine paseste pentru prima data in arhipelagul maltez, va avea surpriza sa descopere temple megalitice mai vechi decit piramidele egiptene de la Gizeh. Stinci uriase, desprinse parca de o forta divina din lacasul cu care natura le-a plamadit, si asezate intr-un mod maiastru in bataia soarelui si slavirea zeilor, amintesc turistului inca naucit ca pe aceste locuri a existat odinioara a populatie de artisti, care a disparut in mod misterios pe la anul 200 inainte de Hristos.

Relicvele civilizatiei acesteia au supravietuit insa si pot fi zarite pretutindeni in insula mare – Malta – ori pe faimoasele Gozo si Comino. Astazi, statul maltez nu are mai mult de 380.000 de locuitori, dar pastreaza, printr-o stranie alchimie, farmecul unei identitati ancestrale, unice in lume. Si asta pentru simplul fapt ca pe aceste meleaguri si-au gasit pe rind menirea fenicienii, cartaginezii, romanii, bizantinii, arabii, normanzii, cavalerii ioaniti si, mai spre timpurile noastre, pina in 1964, englezii.

Capitala s-a tot mutat, o data cu populatiile care au bintuit cele trei insule, pentru a se stabili, intr-un final, la La Valetta, un superb port, aproape sugrumat de inspumatele valuri ale Mediteranei. Oras al cetatilor temeinice si al palatelor luxuriante, el a fost ridicat prin veacul al XVI-lea ca fortareata a cavalerilor Sf. Ioan. Albul si auriul cladirilor in stil colonial contrasteaza in modul cel mai armonios cu azuriul cerului, peisajul fiind descris de Sir Walter Scott drept “construit de gentlemeni pentru gentlemeni”.