Calatorim prin lumea intreaga, vizitam monumente arhitecturale straine Romaniei, fara a observa insa operele de arta autohtone, simboluri pitoresti, alegorii atit de fine si de evidente. Litoralul romanesc este cea mai exploatata zona turistica din Romania. Deosebit de variat, acesta ofera turistilor un soare stralucitor si o diversitate de statiuni sub amprenta unor locuri falnice, unice in lume. Nisipul fin, sporturile pe apa ori falezele in amfiteatru atrag tot mai mult turistii, incintati, de altfel, si de orientarea tarmului catre est, ce ofera posibilitatea contemplarii rasariturilor absolut superbe, cu soarele ridicindu–se direct din mare.
Vama Veche – locul unde poveștile se aud fără încetare
Un sat de pescari este ultima localitate din sudul Dobrogei, locul unde se danseaza in nisip pina la rasaritul soarelui, atunci cind muzica tace, lasind chitarele sa–si cinte amintirile in jurul focului. Foarte aproape de granita cu Bulgaria se aduna oamenii dezinvolti, pentru care farmecul marii a ramas neschimbat, uniti de acesta intr–un loc pitoresc, unic si neschimbat in trecerea ireversibila a timpului: Vama Veche. Aici, muzica nu se opreste niciodata, aici este locul unde povestile se aud fara incetare si aici vin acei turisti misteriosi, care au mereu ceva de spus celor care stiu sa–i asculte.
Urcind spre nord, ajungem la Mangalia, faimosul oras–statiune ce–si poarta istoria greaca, romana si bizantina deopotriva. Incarcat de locuri culturale, Callatis, numit astfel de greci in secolul al IV–lea i.Hr., cind a fost intemeiat, isi deschide portile turistilor dornici sa vada Muzeul de Argeologie, Moscheea Esma Han Sultan ori ramasite din vechea Biserica Siriana, aflata la citeva minute de hotelul President, ce troneaza elegant, fiind mereu ocupat de turistii statiunii. Mentionata cu acest nume prima oara in secolul al XII–lea, Mangalia ofera o faleza generoasa iubitorilor de plimbari pe malul marii, un dig ce intra in mare sute de metri pentru vizitatorii romantici, si scena din portul cel nou, amplasata pe apa, unde an de an melomanii se aduna pe treptele din jurul ei la Festivalul de Muzica Callatis.
În stațiunile de la Marea Neagră istoria se împletește cu prezentul
Cu siguranta, unii dintre noi ne amintim de copilarie, iar altii de tinerete atunci cind pacurgem lantul de statiuni care, urcind de la sud la nord, isi au in stinga lor lacurile cu apa dulce si in dreapta plajele intinse cu nisip fin, de un auriu natural superb in lumina stralucitoare a zilelor de vara: Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun si Olimp. Inaugurate in anul 1972, “statiunile moderne” au stralucit, precum sideful scoicilor ce le culegeam cind eram copii, pline de turisti straini si romani deopotriva, cu totii uimiti de minunea Romaniei. Iar astazi stau tacute, linistite locuri la malul Marii Negre, ce–si poarta amintirile si melancolia spre a transmite si celor ce acum le viziteaza acelasi farmec si aceeasi unicitate cu care au cucerit o lume intreaga: Saturn– statiunea cu izvoare termale sulfuroase, Venus – cu hotelurile cochete ce poarta nume de fete, Cap Aurora – cea mai tinara statiune, cu lantul hotelier de–o arhitectura unica in amfiteatru, cu nume de pietre pretioase, Jupiter, perla dintre Padurea Comorova, lacul Tismana si Marea Neagra si, desigur, Neptun–Olimp, recunoscute drept cele mai elegante si luxoase statiuni de pe litoral. In nordul acestor minunate si tinere statiuni se intinde un tarim locuit inca din epoca fierului, apoi ocupat de greci, romani, iar in anul 1896 colonizat de germani.
Dupa Primul Razboi Mondial, locul este ocupat de romanii din Cadrilater, iar astazi turisti nostalgici vin la Costinesti. Vuiet si agitatie, elevi si studenti, prieteni ori indragostiti, toti ajung macar o data sa admire Obeliscul, ce–si vegheaza plaja mereu aglomerata. Fara indoiala, cea mai cunoscuta este epava navei Evanghelia, esuata in anul 1960 din cauza unei furtuni, in jurul careia atractia principala sint astazi scufundarile.
În nordul rivierei românești ești așteptat la „cura minune” cu nămol
Urcam spre nordul rivierei romanesti, pasind in Eforie Sud si Eforie Nord, statiunile de sanatate, situate la aceeasi latitudine cu Sanremo, Nisa si Monaco, cu faleze inalte pina la 35 de metri, ce dispun de baze de tratament ce functioneaza pe tot parcursul anului. Plimbarea pe falezele in trepte ale acestor statiuni este o reala placere, ascultind valurile ce par departe de la o asa inaltime, dar care iti confera senzatia aceea unica de plutire deasupra marii si ca toata este a ta.
Devenita statiune in anul 1912, Eforie Sud gazduieste pe faleza sa unul dintre frumoasele cazinouri ale litoralului, intr–o constructie simpla si clasica pentru unii turisti, dar reprezentativa pentru cei care cred in simboluri si elemente de unicitate. Carmen Silva a fost denumirea statiunii Eforie Sud intre cele doua razboaie mondiale, dupa pseudonimul de poeta al Reginei Elisabeta a Romaniei, statiunea fiind si prima din Dobrogea care detinea un centru balnear la acea vreme. Eforie Nord este fisia dintre Lacul Techirghiol si Marea Neagra, cu intinsele plaje cu nisip fin si un port de ambarcatiuni moderne, dornice sa fie plimbate pe valurile Marii Negre de iubitorii sporturilor de apa. Peisajul Eforiilor este completat de Lacul Techirghiol, recunoscut pentru calitatile curative remarcabile ale namolului, in aceasta zona imbinindu–se perfect turismul recreativ cu cel balnear.
Cazinoul din Constanța: sanctuar sau loc al desfrâului?
Sub numele de Tomis, Constanta a fost fondata de colonistii greci, fiind cel mai vechi oras atestat documentar de pe teritoriul Romaniei, in anul 657 i.Hr. A fost apoi cucerita de romani, ulterior devenind piata comertului genovez, vizitata si de otomani, iar mai tirziu de colonistii germani. Astazi, cel mai mare port la Marea Neagra, important santier naval, centru industrial, comercial si turistic de importanta nationala, Constanta este un focar cultural. Turistii pot vizita Complexul Muzeal de Stiinte ale Naturii, compus din: Delfinariu, Planetariu, Observator astronomic, Microrezervatia si expozitia de pasari, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Arta Populara, Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, Muzeul Marii, Muzeul Portului Constanta, Farul Genovez sau statuia lui Ovidiu. Si toate aceste locuri minunate stau parca mute, inmarmurite in fata unui domnitor impunator si etern: Cazinoul. Unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orasului, Cazinoul din Constanta a fost construit in anul 1909 si inaugurat in luna august a anului 1910.
In zona a mai existat, intre anii 1880 si 1902, o constructie din lemn, o cazina, unde aveau loc spectacole de teatru, baluri sau era un loc de recreere pentru turisti. Initial, planurile au fost intocmite de arhitectul Petre Antonescu, dupa care au fost preluate de arhitectul Daniel Renard, care renunta la principiile stilului romanesc in favoarea unui melanj de motive decorative, construind un cazinou in stil Art Nouveau, o replica perfecta a cazinoului din Monte Carlo.
Sint sigura ca putini dintre cititori cunosc faptul ca aceasta cladire a jocurilor de noroc, a desfriurilor, cum era numita la inceputul secolului XX, are forma unui sicriu. Se spune ca, in timpul constructiei, fiica arhitectului moare, motiv pentru care arhitectura initiala este modificata, luind forma de cosciug. Cazinoul ia astfel doua forme antitetice: cea de sanctuar si cea de loc al desfriului. Legenda spune ca, pe timpul verii, cei care pierdeau la jocurile de noroc se aruncau in valurile Marii Negre, aceasta fiind explicatia pentru furtunile iscate toamna si iarna aici. Sufletele nelinistite ale acestora agita si astazi marea, spumoasa si sarata, ce spala zidurile cazinoului, simbolul orasului Constanta.
Popas la Mamaia – categoric, vreau să fiu turist în România!
Cel de al treilea cazinou al litoralului romanesc il regasim la Mamaia, cea mai mare statiune, avind o lungime de opt kilometri, amenajata in anul 1906 pe fisia dintre lacul Siutghiol si Marea Neagra. Atunci deja existau aici ceva constructii din lemn, restaurante cu profil pescaresc si cabine reunite sub doua pavilioane, unde domnii si doamnele elegante renuntau la hainele belle epoque si la palariile imense, in favoarea costumelor de baie cu mineci.
Dupa anul 1920, cind un incendiu a distrus inclusiv calea ferata ce lega la acea vreme Constanta de actuala zona centrala, Mamaia a cunoscut o dezvoltare rapida prin aparitia Cazinoului, in anul 1935, a vilelor si a resedintei de vara a regelui Ferdinand. Cara–Dalga este, de fapt, denumirea data de regina Maria Palatului Regal din Mamaia (actualul Club Castel de linga Cazinoul din Mamaia), realizat dupa planul arhitectului italian Marco Stoppa, inceput in anul 1924 si dat in folosinta in 1926. Palatul a fost dotat cu toate cuceririle tehnicii din acea vreme: instalatie de ventilatie, incalzire centrala si centrala electrica. Palatul avea o bucatarie moderna, dotata cu masini de gatit, soba de patiserie cu masa de incalzit farfurii, instalatie de apa calda si ascensor, furnizate de casa R. Gaiser. Mai tirziu, in anul 1936, se construieste hotelul Rex, in stil colonial italian, apoi, in 1957, apare hotelul Bucuresti (actualul Iaki), pentru ca mai apoi, la inceputul anilor a60, statiunea sa intre in elita celor mai atractive statiuni din sud–estul Europei.
Iar astazi, dupa mai bine de 100 de ani de la atestarea sa oficiala, Mamaia isi primeste turistii din toate colturile lumii, turisti pe care ii distreaza de minute ziua pe plajele parca nemarginite si cu cel mai fin nisip, iar noaptea in zecile de cluburi, turisti pe care ii rasfata la restaurante variate si ispititoare, dupa care ii plimba in telegondola, obiectiv turistic inaugurat in anul 2004, deasupra statiunii, sa fie admirata ea, Mamaia, cu statutul sau etern de regina seculara a litoralului romanesc. Si atunci, vizitatorii litoralului romanesc sint uniti de un singur gind: “Vreau sa fiu turist in Romania!”.
Alexandra–Claudia Lazarescu
