– „De ce nu vrei sa pleci?”
– „Fiindca se numeste Sinaia! Vezi tu, muntii acestia iti apara orizonturile si la propriu, si la figurat.”
Nu am intilnit inca omul care sa nu regrete orasul ingropat in munti. Sinaia regala, Sinaia salbatica, Sinaia draga, Sinaia turistilor, Sinaia sinaienilor. Peste 300 de ani de istorie si o nastere pierduta in legende si povesti. Cine nu are nimic de povestit despre Sinaia? “Mai stii, in vacanta aceea in Sinaia cind voiam sa ajungem?”. Este inutil sa prezentam Sinaia ca si cum noi am sti ceea ce nimeni altcineva nu stie. Sinaia nu are nevoie de introduceri. Ai pronuntat numele ei si pac! Apar imagini, fragmente, amintiri. Spui Sinaia si se naste o lume.
Dincolo de regalitate
Ne-am obisnuit sa asociem Sinaia cu regalitatea. Pelesul, Pelisorul si Foisorul au devenit elemente indisociabile de orasul in sine. Nu am vazut nicaieri o prezentare a Sinaiei fara “un desfasurator istoric” al monarhiei. Poti vorbi despre Egipt fara sa pomenesti piramidele? Sau despre Franta fara Luvru sau Versailles? Cum ar fi China fara Marele Zid sau nenumaratele-i temple budiste? De multe ori, in timp ce scriam imi puneam aceasta intrebare. De cele mai multe ori raspunsul era pozitiv. Sinaia fara Peles nu ar mai fi aceeasi, dar Pelesul fara Sinaia ar fi si mai putin. De aceea vorbesc dincolo de regalitate. Orasul regal de poalele Bucegilor are singe albastru, dar frumusetea si eleganta pe care o degaja se datoreaza altor considerente.
Pe poteci mai puțin umblate
Daca stiu vreun oras, acela este Sinaia. Nu pot spune insa ca am apucat sa-i colind toate potecile “mai putin umblate”.
Dincolo de Peles, de pirtiile de schi, de casa memoriala „George Enescu”, dincolo de Cazinou sau de locuinta lui Nicolae Iorga, dincolo de parcul Dimitrie Ghica sau de traseele montane, prea bine cunoscute de pasionati, am alte regrete. Daca as fi turist in Sinaia si as vedea tot ceea ce am enumerat mai sus, ar insemna ca am luat mai putin de jumatate din ceea ce are de oferit acest oras.
In primul rind: Sinaia nu este un oras de weekend. Cunosc oameni care au crescut acolo si nu au reusit sa descopere inca totul. In afara de faptul ca este un oras pentru patru anotimpuri, Sinaia are inca atit de multe mistere incit vacantele petrecute acolo nu prea au cum sa intre in monotonie. Iata. Nu pot trece peste regalitate atit de usor. Cele mai frumoase cartiere ale Sinaiei au fost construite in acea perioada. Casele de vacanta ale fostilor ministri valoreaza la ora actuala milioane de dolari. Cartierele Furnica si Tirul cu Porumbei, precum si zona centrala a orasului, atrag lunar mii de turisti dornici de promenada. Poate parea banal sa ce? Sa te plimbi pe strazi? Sa te uiti la casele oamenilor? La curtile lor?
Cu toate acestea, dispunerea cladirilor, a strazilor, arhitectura cu adevarat “regala” nu au cum sa nu te impresioneze. Iar apoi, dupa strazi si plimbari lejere, nu ai cum sa nu urci pe un drum forestier, sa nu faci o plimbare la Fintina lui Gatej, pe Calea Codrului, prin padure, sa nu urci pe linga vechea pirtie de bob spre Stinca Sfinta Ana, unde, daca este vara, sint alpinisti, si picnicuri si veselie. Poti admira cascada din spatele stincii sau daca asculti povesti te poti minuna de sihastrii care, intr-o vreme de mult trecuta, s-au contopit aici cu natura. Iar apoi, continuind ascensiunea, de altfel destul de lejera, ajungi la Stina Regala, sa admiri orasul de la Observator si, de ce nu, fosta cabana a lui Nicolae Ceausescu.
Cobori spre oras, poate ai auzit povesti cu ursi. Sint adevarate. Coboara deci ziua. In centru, dincolo de restaurante, magazine, pizzerii si puburi se afla parcul Dimitrie Ghica. Aleea centrala te va duce spre Cazinou. Faci stinga si ajungi la Cimirul Eroilor. Putin mai jos se afla un mic baraj de care se leaga o alta poveste. Se spune ca acolo se sinucideau, prin impuscare, cei care isi pierdeau averile la jocurile de noroc. Poate e doar o legenda. Poate ca nu.
Daca urmezi drumul si niste indicatii precise, ajungi la minastire. Incinta veche de secole respira liniste si sacralitate. Apoi esti liber sa urci spre Peles. In zece minute vei fi acolo. Daca vizitezi castelul, tine minte ca nu vei vedea nici macar jumatate din el. Pasajele secrete, treptele ascunse sau,odata, celebrele-i pivnite nu au fost niciodata deschise publicului.
Etajele superioare ale castelului sint, de asemenea, inchise. Dar daca esti curios, vei afla ca Pelesul ascunde multe minuni. Pentru asta trebuie doar sa intrebi istoricii castelului. Stiai ca cladirea castelului a fost construita de italieni speciali adusi in Romania pentru acest proiect? Ca Pelesul avea incalzire centrala prin podea si pereti? Ca instalatiile sanitare din castel pot fi numite “contemporane”? Ca bulevardul central al orasului este construit pe tuneluri. Ca, pe sub Sinaia, in zona centrala, trece un riu care se varsa in Prahova? Sau celebrul Consiliu de Coroana prin care s-a hotarit neutralitatea regatului nu s-a tinut, de fapt, la Peles, ci intr-o cladire din centrul orasului? Ca hotelul Palace este legat de Cazinou prin tuneluri subterane?
Acolo unde linia orizontului unește cerul cu pământul
As putea scrie zeci de pagini despre Sinaia fara Peles. Nu imi pot insa imagina Sinaia fara munte. Fara paduri cu cazemate construite in copaci, fara pajisti sau izvoare, fara acel aer “tare” de munte care te face sa respiri din placere. Ce-i drept nu poti spune multe despre Sinaia. Cu cit sint mai multe de spus cu atit spatiul ti se pare insuficient si cuvintul zgircit in sens. Sinaia este un vis pentru fiecare. Si o lume pentru unii dintre noi. Pentru altii o evadare. Pentru multi o amintire sau un weekend placut. Pentru viitor insa Sinaia se pregateste de Festival. Cu aceeasi eleganta e cocheta Sinaia. Se pregateste sa devina Galaxie. Galaxie a Tineretii.
Text: Maria Floricica
