În satul Cuciulata din comuna Hoghiz se ridică mândră și modestă, cu poveștile ei străvechi, o biserică de lemn ce poartă amprenta istoriei și a tradiției locale. Această biserică, care datează din secolul al XVIII-lea, este un monument de o frumusețe unică și o mărturie a bogatei moșteniri culturale și spirituale a zonei.
Se spune că biserica de lemn din Cuciulata ar fi fost cândva lăcașul de cult al unei mănăstiri, iar inscripțiile păstrate până în prezent pe pereți poartă mărturie asupra importanței acestei locații pentru comunitatea locală. Un detaliu remarcabil îl reprezintă inscripția de pe o grindă, ce indică anul 1776 ca an al renovării bisericii, marcând un moment crucial în istoria sa.
Povestea acestei biserici atinge corzi sensibile ale istoriei și credinței locale. În timpul prigoanei lui Bucow, biserica de lemn a fost demontată și ascunsă de către călugări în pădure, pentru a fi protejată de urgia vremurilor. Ulterior, ea a fost adusă înapoi în sat de către săteni și readusă la viață, ca un simbol al rezistenței și credinței neclintite.
Astăzi, biserica de lemn din Cuciulata este un loc de rugăciune și contemplare, în care se oficiază slujbe religioase doar la sărbătorile din timpul săptămânii, între Paști și sărbătoarea Sfintei Parascheva. Cu toate acestea, în inima comunității, se respiră aerul sacru al istoriei și al tradiției, iar biserica continuă să fie un simbol viu al identității locale.
Planurile de viitor pentru biserica de lemn din Cuciulata includ refacerea mănăstirii în jurul ei, cu un ansamblu arhitectural care să cuprindă și un așezământ social. Se dorește ca această mănăstire să devină un loc de caritate, unde maicile să îngrijească bătrânii și suferinzii, aducând lumină și speranță în viețile celor aflați în nevoie.
Astfel, biserica de lemn nu este doar un simplu lăcaș de cult, ci un monument al istoriei și spiritualității locale, o comoară ce merită să fie protejată și admirată de generațiile viitoare. Ea rămâne un simbol viu al perseverenței și credinței, dăinuind în timp ca o amintire a trecutului și o promisiune a viitorului.
Foto: Alex Iacob
