La inceput a fost Lygeth. In traducere asta inseamna gradina de pe Mures. Astazi, daca pleci de la Tirgu-Mures, in sus spre Reghin, si, apoi, iti continui drumul catre munti, vei intilni Dumbrava, aceeasi gradina a Vaii Muresului. Au trecut aproape 700 de ani de cind Dumbrava era Lygeth. Dar timpul, aici, a incremenit, semn ca, impresia pe care o ai cutreierind aceste locuri este, pe deplin, intemeiata: daca satul romanesc s-a nascut undeva, atunci, cu siguranta, acesta a fost locul.

Cel mai bine ar fi sa ajungi pe Valea Muresului dimineata. Zorii sa fie de vara, iar roua si racoarea noptii sa nu se fi retras inca inspre munte. Aerul sa fie curat si limpede, iar cintecul primelor pasari sa se auda dinspre riu. Oamenii satului sa se fi trezit de mult, caci zorii sint mai mereu cafeaua lor tirzie. Aerul tare sa reuseasca sa trezeasca pe oricine. Iar verdele gradinii sa-ti incinte privirea ca si cum abia ai fi descoperit culoarea.

Ca sa intelegi satul…

trebuie sa mergi in sat. Sa ii descoperi frumusetea nealterata de citadin, de zgomot, de poluarea economiei. Ca sa intelegi pe deplin satul trebuie sa te rupi de hotel, de cazare, de acel spatiu turistic care ofera clientului ceea ce acesta cere.
De peisaje este plina Romania. O mamaliguta “ca la carte” si un cadru “rural” poti gasi chiar si in unele restaurante ale Capitalei. Dar nu vei gasi acolo satul. Nu vei primi mai mult decit te asteptai si experienta te va face sa te gindesti prea putin la “radacini”.
Daca insa vrei sa traiesti macar pentru citeva ore pentru rural, pentru frumusetea simpla si naturala a satului, te vei duce intr-un loc ca Dumbrava, unde taranii, la fel de simpli si frumosi ca locurile in care traiesc, iti vor oferi o parte din casa si din masa lor. Nu exista pensiuni turistice in Dumbrava. Nici resturante sau “posibilitati de agrement”. Dumbrava nu va deveni prea curind “o statiune”, iar economia zonei nu depinde de turism. Si asta e bine. Daca ar exista pensiuni, restaurante, spatii si servicii organizate, satul nu ar mai fi sat, iar cel care ar veni aici sa vada, sa simta, sa descopere s-ar simti turist si atit.
In sat, ai insa datoria sa te simti om, sa-ti simti radacinile, sa incerci a intelege toata aceasta complexitate a spatiului rural. Iar daca ai avut o viata de oras, ca mine, spre exemplu, te vei simti de parca ai citit “Morometii” pentru prima data. Ai inteles viata satului nu prin cuvinte, ci din vocea oamenilor, din privirea lor, din troitele de la marginea drumului, din miscarea coasei care secera iarba – din toate lucrurile simple care formeaza o complexitate atit de covirsitoare.

Pe o culme a dealului…
gradina Dumbravei s-a asezat de secole in trepte. Daca lasi in urma soseaua principala ce leaga Reghinul de Toplita si pornesti pe drumul pietruit care urca lin tot mai sus spre virful dealului, vei da de primele case abia dupa citeva minute bune de petrecut in masina. La mijlocul drumului, vei trece peste o cale ferata. Pe calea ferata nu trece nici un tren. Ba poate trece. Dar foarte rar. 
Dupa aceea, vei da de un cimp cu flori si de orizonturile zimtate ale muntilor. Abia apoi apar primele case. Drumul ajunge la rascruce, incepe sa urce abrupt, apoi iar se rasfira larg, apoi se inghesuie din nou si isi continua dificilul urcus.
Casele au gradini generoase caci, la urma urmei, toate gradinile si casele Dumbravei sint Gradina. 
Cobori din masina si auzi linistea. Linistea se poate auzi? Daca petreci prea mult timp intr-un oras zgomotos te obisnuiesti cu zgomotul. Te vei mira vei auzi linistea. Apoi un om care se pregateste de seceris iti va intinde niste cirese: “Maninca, acum au fost culese. Ni le-a dat Mioara. Are curtea plina!”.
Vei descoperi ca oamenii traiesc aici cu oameni. Toti se cunosc, toti se ajuta, toti percep importanta de netagaduit a fiecaruia. Ei toti formeaza satul. Ei si ciresele Mioarei. Si animalele pe care le cresc si pe care le duc zi de zi, ca intr-un ritual, la pascut. Si capitele de fin rasfirate pe dealuri. Oamenii si satul reprezinta acelasi lucru in Dumbrava. Si in Dumbrava intelegi ca satul nu inseamna cintec, sau port popular, sau peisaj rural. Satul nu poate fi pus in vitrina. Satul inseamna atmosfera tuturor lucrurilor marunte, frumoase, naturale, care apar cind te plimbi pe un drum de tara, fara ca macar sa te astepti.

Asezarea dateaza din anul 1393 si in documentele vremii era numita Lygeth – Gradina de pe Mures.
Satul numara aproape 800 de suflete. Ocupatiile de baza sint cresterea animalelor si agricultura.

Text&Foto: Maria Floricică