Ne aflăm în vacanța de toamnă a elevilor. Și câtă bucurie pe copii să se răsfețe la soare, căci și luna lui Brumărel ne-a binecuvântat cu o vreme ca de vară. Orice ieșire în natură, orice excursie este dorită de cei mici, dar și de părinți. În weekendul trecut, o mare parte a bucureștenilor au luat cu asalt Insula de pe Lacul Morii, unde s-a organizat pe trei zile un festival-avanpremieră la sărbătoarea de Halloween.

Primăria Sectorului 6 a marcat o a doua ediție a West Side HalloFest, combinând atracțiile pentru cei mici cu deliciile muzicale pentru cei mari, după o structură de program care să se deruleze spațial și cronologic de dimineața până seara.

Chiar dacă mulți nu înțeleg și nu sunt de acord cu spiritul manifestărilor de Halloween, repetabile an de an, în atât de multe țări, este bine să gândim fenomenul în intrinseca sa legătură cu vechi credințe și tradiții ale unor populații de pe acest pământ. Sărbătoarea este localizată într-un moment al anului când sezonul cald se duce și cel rece îi ia locul. Când gospodăriile se pregătesc de iernat, căci perioada de recoltare se încheie. Acest prag era considerat în Irlanda, cu secole în urmă, „Anul Nou Celtic”, sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate” a lui, un portal prin care spiritele strămoșilor revin printre cei vii. În această perioadă, vechii celți țineau Festivalul Samhain, când se deghizau în spirite rele prin costume și măști hidoase sau comice, tocmai pentru a le alunga dintre ei.  

Deci senzația de lume a tenebrelor pe care de multe ori ne-o dau evenimentele acestei sărbători ar trebui regândită într-o notă optimistă, pozitivă și, mai degrabă, amuzantă. Mă bucur că lumea care se revărsa în valuri, în duminica din 27 octombrie, pe insula cu dovleci, degaja o stare de veselie și mândrie în a-și etala măști ciudate și costumații, multe elaborate prin efort propriu și originalitate. O lume avidă de socializare. Cei mai fericiți erau copiii, grabnic alergând spre tărâmul cu surprize.

Tradiția veche de secole spune că toate spiritele lumii paralele nouă, cei de pe Terra, se adună printre noi în ajun de 1 noiembrie. Religia creștină a preluat semnificația acestui moment, marcând, în Europa, Sărbătoarea Tuturor Sfinților (All Hallows – în engleza veche), începând cu anul 835. Irlandezii și scoțienii au fost cei care au păstrat acest ritual pe câteva sute de ani și l-au și răspândit, odată cu imigrarea lor pe tărâmul american în sec. al XIX-lea. Apoi sensul și sărbătoarea s-au răspândit în multe țări, până în ziua de azi.  

Semnificația sărbătorii arată că aceste spirite, acești sfinți sunt și răi, dar sunt și buni. Spiritele bune sunt binevenite în casele oamenilor și trebuie tratate cu dulciuri. De fapt, copiii care colindă în ziua de ajun se așteaptă să primească dulciuri, bunătăți. Dacă nu primesc, amenință că îi vor juca o farsă persoanei colindate. Vechile credințe celtice spuneau că spiritele rele ar putea fi alungate prin oferirea de dulciuri. Pe Insula Lacului Morii, toate spiritele rele au fost alungate. Corturile cu prăjituri, înghețată, plăcinte au bucurat gusturile vizitatorilor. 

Am constatat cum un spațiu generos din București a fost redat locuitorilor săi sub o formă atractivă. Aleea care bordează lacul, pista de alergare, banchetele pentru zone de relaxare sub razele de soare, toate acestea au fost invadate în zilele festivalului de o mulțime de oameni dornici de comunicare, de a se distra. Familii cu copii, mulți bebeluși fericiți, grupuri mari de tineri, dar și persoane cu tâmplele albite de vreme. În spațiul amenajat al insulei, de 32.000 metri pătrați, s-a regăsit butaforia specifică, personaje fantastice pe picioroange, căsuțe de vrăjitoare, standuri cu obiecte artizanale, dar și două scene – una pentru momente cu cei mici, alta pentru concerte rock în serile festivalului.

Vedetele sărbătorii, dovlecii, au fost nelipsiți în toate zonele ambientale, sub diverse dimensiuni și utilități, mai cu seamă în atelierele de creație pentru copii, dar și adulți, pentru a fi sculptați și pictați. Pe vremuri, oamenii obișnuiau să sculpteze napi sau alte legume și să le lumineze din interior pentru a alunga spiritele rele, dar odată cu descoperirea dovleacului pe teritoriul Americii de Nord – mult mai ofertant ca dimensiune și textură, el preia simbolistica sărbătorii. Pe insulă, a fost construit și un dovleac gigant cu diametrul de 2,5 metri, luminat la interior, ridicat din materiale naturale pe structură de fier. În totalitate, au fost plasate 45 de tone de dovleci. 

Între lumină și întuneric

În dimineața zilei de 31 octombrie, cerul Bucureștiului a reflectat semnificația ajunului de Halloween printr-o întrepătrundere a liniilor de văratecă lumină cu o plasă de nori cenușii, iernateci. La festivitățile din vechime, focul, lumina jucau un rol esențial pentru comunitate, generau un ritual de purificare. Lanternele sau lumânările care însoțesc dovlecii creează lumina care ghidează și protejează în înlăturarea răului.   

Deghizările copiilor și fețele mascate, desenele înfricoșătoare sau caraghioase de pe dovleci, costumarea în monștri, fantome, diavoli, dar și în personaje fictive sau arhetipale, vrăjitoare sau prințese, poartă credința în a speria și scăpa de eventuale spirite pe care nu le vrem printre noi.  

„All Hallows Even” – expresia din limba engleză veche, care semnifică „Ajunul Zilei Tuturor Sfinților” și care a fost atestată la anul 1556, conform Dicționatului englez Oxford – a dus la abrevierea numelui de „Halloween”, folosit în zilele noaste.

Organizarea festivalului West Side HalloFest a dat un sens spațiului bucureștean de pe Lacul Morii, provocând miturile străvechi, multiculturalitatea, partea artistică și latura comercială, cu oportunități de mișcare și socializare pentru localnici și turiști.

Text și foto:  Doina Tătaru

Galerie foto: