A călători este o experiență unică, chiar dacă de cele mai multe ori revii în aceleași locuri.

Ghizii, prin activitatea lor, sunt cei care au aceste privilegii. Am beneficiat de ele de multe ori și de fiecare dată locurile străbătute, chiar dacă erau același, aveau ceva aparte. Fie erau alte persoane cu care veneai în contact, fie apărea ceva nou în acel loc, fie atmosfera era alta, fie starea ta de spirit era schimbata, fie…

Am trăit de curând aceste sentimente, într-o Romă ce începea să primească primavara. Nu era atâta aglomerație și era plăcut să te plimbi prin cetatea eternă.

Totuși sub această stare de bine, față de alte dăți, apare și disconfortul. Eram în Piața San Pietro și doream să ajung la celebra catedrală, dar măsurile de securitate cerute de evenimentele recente, petrecute mai ales în Europa, răpeau bucuria revederii unei asemenea capodopere.

Trebuia să stai la cozi interminabile pentru controalele de rutină, mai ales că, din câte puncte de control se aflau în piață,  câteva erau închise, mărind astfel timpul de așteptare și disconfortul de care vorbeam. Dar cei ce diriguiau această activitate, nici că erau interesați de oamenii ce stăteau cu zecile de minute la coadă. Vrei să vezi, conformează-te!

Sunt un iubitor al Italiei, pe care am străbătut-o în lung și în lat decenii. Cunosc orașe, așezări rurale, oameni, obiceiuri. Am vazut turismul italian evoluând sub ochii mei. Dar de un timp mă confrunt cu ceva care încet, încet, tinde să devină permanent.

Fiind o țară asaltată de turiști de pretutindeni, nu se mai gândeste așa de mult la ei. Vrei să mă vizitezi, plătește! Nu mai fac concesii! Nu tu tarife de grup, nu tu gratuitate pentru pensionari și ghizii străini. Până și Vaticanul a luat exemplul.

Ba mai mult, odată ce un primar al Veneției a pus taxă pe intrarea în oraș, exemplul său a fost urmat și de altele, unele mult mai mici.

Una peste alta, Italia este un exemplu pragmatic, de cum se poate exploata avalanșa de turiști ce curge neîncetat spre peninsulă. Adevărați urmași ai lui Vespasian!

Text: Cristian Hristea