Orașul Băile Herculane din Valea Cernei are o istorie de aproape 2000 de ani. Imperiul Roman, sub conducerea împăratului Traian, a introdus cultul balnear preluat de la greci, punând bazele unei stațiuni închinate zeului Hercule datorită proprietăților izvoarelor binefăcătoare descoperite aici. Astăzi, ea are privilegiul de a fi cunoscută drept unul dintre cele mai vechi locuri în care se găsesc băi climaterice și care a rămas încă fidel primei sale utilități. După Pacea de la Passarovitz din 1718, termele romane au fost resuscitate de către Imperiul Austriac, iar stațiunea a trecut printr-un proces de modernizare. Amprenta vizibilă a barocului austriac se datorează acestor intervenții care l-au făcut pe împăratul Franz Iosef să spună că Băile Herculane este „cea mai frumoasă staţiune de pe continent”. Acest review și-a pierdut demult ecoul. După trecerea celor două Războaie Mondiale și a epocii comuniste, soarta întregului loc s-a aflat în declin.

Monumentele astăzi abandonate și aflate în paragină, semnalate din loc în loc de pancartele „ATENȚIE, CADE TENCUIALA”, stau drept mărturie ultimei epoci care glorifică cultura balneară în Europa. Băile Herculane sunt încremenite în timp ca niște fantome. Orașul adormit păstrează un aer desuet, ca un baroc târziu, pentru ultimii superstițioși romantici care se scaldă în apele locului sau care profită de o simplă plimbare. De ce nu se face nimic pentru salvarea acestui loc? Este destul de simplu. Clădirile sunt scutite de impozite dacă nu sunt repuse în circuit și astfel proprietarii nu au nici un interes să le renoveze. Nu este vorba nici măcar de stagnare, ci de o continuă degradare. O parte importantă din acoperișul celei mai valoroase clădiri, cunoscută sub numele de Băile Neptun, s-a prăbușit în 2019, după mai multe apeluri făcute de tinerii arhitecţi din echipa Herculane Project care au demarat lucrări de conservare a monumentului de clasă A.

Orașul închinat zeului Hercule căuta să fie încă de la începuturi un loc în care corpul și spiritul să își recapete echilibrul sau să și-l păstreze cât mai multă vreme. Odată cu secolul al XIX-lea, într-o Europă individualistă, a apărut moda turismului în căutarea sănătății, iar oamenii au ajuns să înțeleagă și să privească într-un alt mod boala și trupul. În apropierea acestor izvoare tămăduitoare au început să apară baruri, cazinouri și hoteluri, iar Băile Herculane a devenit un loc de socializare, amoruri, aventuri, inspirație și timp liber. Orașul s-a integrat în spiritul veacului și a început să fie din ce în ce mai populat și cunoscut, făcând parte din peisajul vieții europene. Mai întâi, acest tip de turism a fost o atracție pentru înalta societate, apoi fenomenul s-a răspândit și a devenit accesibil pentru toate păturile sociale.

Fragmente din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann și Inimi Cicatrizate de Max Bleher au scos în evidență acele îndeletniciri ale oamenilor care se îngrijesc mai mult sau mai puțin obsesiv de propria sănătate. Corpul care nu mai este reprezentat într-un mod ideal ca în Renaștere, apare ciuntit, schilodit, cu fisuri vizibile sau invizibile și reîncadrat în societate. Atât viața, cât și corpul se prelungesc în cârje și anexe care încă demonstrează lumii vivacitate. În aceste locuri de cură, trebuie să li se acorde o mare atenție trupului și spiritului. „Orice interes arătat faţă de boală şi moarte nu este decât altă expresie a interesului pentru viaţă”, scrie Mann. Un oraș pe jumătate viu, pe jumătate parcă bântuit de fantome devine o adevărată sursă de inspirație și interes pentru cei care caută vindecare sau povești. Cu un aer nobil, desuet, își atârnă trenele pe schele și anunță din loc în loc că are să fie reconstruit. Acest oraș este o perlă pe fundul mării, o istorioară, o metaforă. Legendele spun că Hercule s-a oprit în inima acestor munți să se odihnească și să facă o baie revigorantă. Am putea să ne oprim și noi să privim sau am putea să ajutăm la reînoirea memoriei acestei povești aflată într-o carte veche și prea puțin lizibilă.

Sursă: reptilianul.ro