Daca ești atras de neobisnuit si cauti un loc fascinant, unde sa simti ca traiesti cu adevarat, eliberat de gânduri cotidiene, atunci trebuie sa vezi tinutul Cheilor Bicazului si al Lacului Rosu.
Cheile Bicazului vegheaza, din departare, împrejurimile, inclusiv lacul, Piatra Altarului fiind masivul cel mai impunator din peisaj. La trei kilometri distanta de chei, statiunea Lacul Rosu este animata de turistii veniti sa admire minunatiile naturii.
Situate in Carpatii Orientali, in Masivul Hasmas, pe cursul superior al râului Bicaz, Cheile Bicazului reprezinta cel mai atragator defileu din Carpatii Orientali, care strabate de la sud–vest la nord–est muntii alcatuiti din depozite calcaroase. Acestea îsi trag denumirea de la râul cu acelasi nume, Bicaz.
Uluiti de frumusetea Cheilor, încercam sa le lasam în urma si ne indreptam spre statiune, unde suntem atrasi de minunatia lacului. Aceste locuri sunt pline de legenda. Însasi denumirea acestuia trezeste urme din trecut, el purtând diverse nume de-a lungul timpului: Lacul Pietrei Rosii, Lacul Ucigas, Taul Ghilcos. Denumirea lui este strâns legata de muntele Ghilcos (Ucigasul) sau de la pârâul Rosu (Verescheu). Însa, din 1936, se numeste oficial Lacul Rosu.
Originea lacului este explicata pornind de la doua legende. Una povesteste despre prabusirea muntelui peste turmele de oi cu ciobani, culoarea lacului provenind din sângele vietilor apuse. In urma prabusirii s-a format Lacul Rosu. Cealalta legenda este povestea unei fete frumoase, rapita de un haiduc si dusa in stâncile Suhardului Mic. Eliberata de duhul muntelui, fata isi gaseste moartea alaturi de haiducul minunat de eliberarea ei. Au fost omorâti de prabusirea stâncilor, care a dus, în final, la formarea lacului.
Dincolo de legenda, Lacul Rosu este un lac de baraj natural, aflat la o altitudine de 980 metri, in forma de L si adinc de 10 metri. Este format relativ recent, in vara anului 1837, datorita ploilor abundente. Molozul stâncos de pe versantul nordic al stâncii Ucigasului a blocat drumul Pârâului Bicajel. Mari suprafete de teren de pe coasta de nord–vest a muntelui Ghilcos s–au prabusit, alunecând pe stratul subtire, închizând valea Verescheului; trunchii de brazi sunt ramasitele padurii inundate de lac.
Geologii sustin ca numele se trage de la gresia rosie tertiara, transportata de pârâul Rosu, care a vopsit în rosu împrejurimile pâna la lac.
Text: Iulia Petras
