Inspirată din legenda Meșterului Manole, piesa de teatru Meșterul a lui Adrian Maniu începe prin a preciza că pe locul ales pentru construirea bisericii se aflau ruinele unui templu antic. Vegetația e întristată din cauza noilor schimbări, iar doleanțele ei nu par a fi ascultate. Aici se observă cum trecerea de la păgânism la creștinism îmbrățișează conceptul filosofic panteist. De altfel, în piesa de teatru, statuia de aramă a zeului Pan, pe care breslașii au descoperit-o în ruinele templului, a fost topită pentru a face din ea clopotul noii biserici. Aici există o metamorfozare în urma căreia spiritele pământului cad în uitare sau în robia noului sistem monoteist pentru că dogmatica religiei ucide mitul și tradiția primordială.

În paralel cu această adaptare a legendei, merită luate în considerare câteva curiozități din sudul Transilvaniei. Decorațiile fitomorfe din bisericile evanghelice din Sibiu (prima fotografie) și Richiș (restul fotografiilor) fac parte dintr-un catalog vast de sculpturi religioase identificate drept reprezentări ale Omului Verde (Green Man). Conform celei mai evidente interpretări, Omul Verde este reprezentarea unui spirit păgân masculin, opus marii zeițe a pământului, Geea. El este un simbol al reînnoirii naturii și al vieții perpetuate cu fiecare anotimp. Se pare că la origine, Omul Verde a evoluat din zeități mai vechi precum Cernunnos, zeul animalelor din mitologia celtică, sau Pan și Dionis, protectorii turmelor și vegetației în mitologia greacă.

Așezate la baza ogivelor, figurile din piatră par să susțină întreaga greutate a bolților catedralei. Ele devin, astfel, sacrificiul necesar arhitecturii sacre și o reinterpretare a sorții lui Atlas, titanul osândit să poarte veșnic pe umerii săi bolta cerească. Așa-zisul Omul Verde apare ca un simbol al spiritului pământului, ca o mărturie a existenței mitului înaintea dogmelor. El sprijină fără voia sa ogivele și bolțile noii religii.

Text & foto: Alex Iacob / reptilianul.ro