Valea Mureșului Superior este o zonă a cărei valoare de patrimoniu este mereu îmbogățită grație unor oameni conștienți că identitatea locurilor e dată de păstrarea și transmiterea unor forme vii de manifestare. În acest context, Ziua Iei a fost un excelent prilej de a scoate din lada de zestre a zonei comori inestimabile.
În data de 23 iunie, am avut o experiență specială: la Lunca Bradului, în defileul Mureșului, la confluența cu Ilva, am descoperit un muzeu etnografic privat, Muzeul Ciobotă-Petruț, rodul muncii și pasiunii unei familii: Rusalina, Andreea și Gavril Petruț.
Descoperirea e cu atât mai specială, cu cât am făcut-o dând curs unei invitații la un eveniment legat în egală măsură de sărbătoarea Sânzienelor și de efervescenta Sărbătoare a Iei.
Evenimentul poartă un nume plin de semnificații: Festivalul Lada de Zestre, aflat la a VII-a ediție. În acest an, titlul este sugestiv: Ia românescă – tradiție și modernitate.
Ajunși la Lunca Bradului, am intrat în curtea familiei Petruț, urcând pe o potecă ce părea a duce spre culmi, dar care s-a deschis într-o poiană largă, însorită, mărginită de căsuțe de lemn care formează un adevărat muzeul al satului de pe Mureșul Superior.
Acolo, am fost întâmpinați de o mulțime de oameni de toate vârstele, veniți din satele din jur, care aveau ceva în comun – toți purtau, cu firesc și voie bună, hainele de sărbătoare specifice fiecărei comunități, de o bogăție și de o strălucire fără egal. O adevărată expoziție vie, în mișcare, cu pași domoli, cu vorba măsurată.
În jurul lor, am aflat mulți iubitori de frumos, printre care personalități îndrăgite de localnici, precum Dumitrița Gliga, Ilie Frandăș, Alexandru Bexa, Iulian Praja, Lucreția Cadar, Mircea Mariș etc. Aceștia, la fel ca noi, s-au simțit privilegiați să poată admira nu doar această adunare specială, ci și creații ale artizanilor, care par a trăi după regulile altor vremuri. Întâlnirea a fost presărată cu alocuțiuni care au evidențiat valoarea evenimentului, menit să păstreze vie cultura tradițională, să renască interesul pentru identitatea fiecărei comunități.
O prezență remarcabilă a fost grupul de fluierași și de băcițe de la Dumbrava. Aceștia au impresionat nu doar prin bogăția portului, ci și pentru că au adus publicului cântece vechi, din vremea în care păstoritul era ocupația de bază a satului. Bucuria ne-a fost deplină ascultând și cântece din celelalte sate, dovadă a diversității și a durabilității culturii populare românești.
Trebuie subliniată excepționala dăruire a familiei Petruț, care, într-un gest de generozitate rar întâlnit, ne-a făcut pe toți părtași la un eveniment menit să își pună amprenta pe prezentul și pe viitorul satelor de pe Mureșul Superior în ceea ce au ele profund și original.
Text: Mariana Borșan
Foto: Alex Iacob
