Engelthal (Engenthal sau Mighindoala) era un sat situat pe o vale îngustă din podișul Hârtibaciului. Primul act care atestă existența sa datează din 1394 (Engodal Possessió) și spune că satul aparținea nobililor din Calvaser și Buia (comuna Șeica Mare, jud. Sibiu). Satul părăsit este compus din câteva case, majoritatea în ruină, o biserică românească fără acoperiș și una săsească, inclusă într-un proiect de restaurare al pictorului sibian Sorin Tara (von Neudorf).

Mighindoala ste unul dintre locurile în care m-aș întoarce cu drag nu doar pentru a vedea evoluția bisericii săsești de care artistul se ocupă când mai stă pe-acolo, ci și pentru una dintre caracteristicile identitare ale satului. Așa cum numele spune, Engenthal este poziționat într-o vale îngustă și înconjurat de dealuri de peste 500 de metri altitudine. Este foarte ușor să te deconectezi de exterior în această bulă atemporală, unde natura ori îmbracă ultimele case și ruine rămase, ori face pact cu cei puțini care au ales să-și asigure un minim de confort pentru șederile lor sezoniere.

Unul dintre motivele depopulării masive din anii ’80 a fost poziționarea satului, fiind izolat printre dealurile înalte ale Podișului Hârtibaciului, la care se poarte ajunge pe un drum nisipos și dificil de străbătut pe o vreme mai ploioasă. Alunecările de pământ, lipsa terenurilor agrare și izolarea extremă au dus la abandonarea totală a satului. Sașii și românii au lăsat în urmă casele, școala, biserica românească și pe cea săsească, cu o istorie veche cât satul.

Așa cum și imaginile vorbesc de la sine, satul a devenit un adevărat colț al naturii, un loc sălbatic, dar prietenos atâta timp cât te împaci cu ideea că, odată cu lăsarea serii, este indicat să cauți un adăpost fără să-ți pui speranțele în biserica săsească de rit evanghelic. Rareori o vei găsi deschisă.

Text & Foto: Alex Iacob / reptilianul.ro