[…]

„Românii au sentimentul că sunt diferiți și că trăiesc într-o țară diferită. Așa și este. E clar că fiecare țară are calitățile ei unice însă această țară și oamenii ei te incită. Nu poți să rămâi indiferent sau imobil. Te împinge să reacționezi. Străinii din Vest și din Est au trecut timp de milenii peste aceste locuri, prin această țară numită România. […] Astăzi, situația unui străin, mai ales a unuia vestic, e privilegiată, dar și restricționată. Privilegiată, pentru că cei mai mulți dintre noi suntem tratați cu amabilitate; restricționată, pentru că România e ca o fântână adâncă, greu de sondat pentru un străin. Oricând ne-ar putea întrece, îmi spunea un vestic cu experiență. Cu siguranță, au știut să-și joace inteligent șansele în vremurile de glorie ale URSS, iar unii cred că au reușit la fel și cu Uniunea Europeană în ultimii zece ani. Este o țară obișnuită să trateze cu puterile străine și cu reprezentanții lor. Pot să fie și cei mai duri critici la adresa lor înșiși. Românii se acuză de lipsă de civilizație și respect, de manifestare a frustrărilor, de o lume a exceselor. Ei singuri se denigrează, ca acel român care scria pe Trip Advisor că bulgarii ar fi un pic mai civilizați și mai descuiați la minte decât noi. În timp ce sunt absorbiți de această introspecție, par că se autoflagelează – e o isterie românească, este de părere o bine-cunoscută scriitoare, reîntoarsă la anomalia vieții din România după un timp îndelungat petrecut în străinătate. E o confirmare a laturii mohorâte a vieții de aici, care riscă să umbrească sclipirile de speranță.”

[…]