„Arta de a călători încearcă să ne explice adevăratele motive pentru care călătorim în anumite locuri.” (Alain de Botton)

Deși acțiunea de a călători a rămas neschimbată de secole percepția asupra ideii/conceptului de călătorie a variat de la o epocă la alta. De-a lungul istoriei călătoriile s-au identificat cu migrații, pelerinaje, misiuni sau chiar trenduri, rezultatul rămânând invariabil: dorința de cunoaștere și explorare a alterității alimentată de curiozitatea și interesul față de nou.

Călătorim de cele mai multe ori urmând principiul „clasic” – vizităm, ne distrăm, facem cumpărături și fotografiem din toate unghiurile obiectivele turistice dedicând prea puțin timp (sau aproape deloc) contemplării frumuseții locurilor și interacțiunii cu „celălalt”. Putem spune că ne aflăm într-un cerc vicios al economiei mondiale deoarece atunci când selectăm o destinație de călătorie ne orientăm mai degrabă după buget, servicii, facilități, ș.a.m.d. decât după experiențele autentice susținute de ospitalitatea locală.

Chiar dacă turismul vine la pachet cu beneficii multiple este crucial să conștientizăm impactul pe care industria în sine îl are asupra comunităților și asupra mediului înconjurător. Pe cale de consecință, popularitatea anumitor zone/regiuni/orașe înseamnă un aflux de turiști care, pe lângă faptul că aglomerează spațiile publice și împrejurimile, contribuie (de cele mai multe ori involuntar) la degradarea obiectivelor de interes turistic vizate – cazul binecunoscut al orașului Barcelona.

Concluzionând, călătoria ar trebui să presupună, pe lângă cunoaștere și satisfacție personală, și grijă în direcția conservării elementelor de patrimoniu, dialog constructiv cu membrii comunităților și nu în ultimul rând însușirea sarcinii de protejare a mediului înconjurător – principii care definesc turismul responsabil.

Text: Alis Voicu