Printre cele câteva străzi ale Bucureștiului pitoresc care au prins o altă culoare în ultimul deceniu se află strada Pictor Arthur Verona – un loc aparte, presărat cu grădini, librării, cafenele, terase și biblioteci.

O dată pe an, strada prinde viață gonind mașinile și făcând loc activităților culturale urbane ce susțin ideea de recuperare a spațiului public în favoarea pietonilor. O dată pe an, aici se întâmplă „Street Delivery”. Cum și de ce?

Străzile Bucureștiului de pe malul stâng al râului Dâmbovița au fost martore la secole întregi de prosperitate, austeritate și degradare care au transformat orașul în ceea ce este astăzi. Ele poartă în fiecare bucată de asfalt, de tencuială căzută, strop de vopsea sau bordură toată istoria, de la începuturi până în clipa ce tocmai a trecut. Să fim serioși! În secolul XXI or mai fi câțiva boemi pierduți sau melancolici incurabili care să facă exerciții de imaginație și să „retrăiască” un trecut ce nu le aparține lor ca indivizi, ci doar prin prisma identității naționale, dar astăzi omul trăiește în viitor și își suprasolicită spiritul ca să simtă prezentul. Istoria unei urbe, condensată în straturi suprapuse de existență, acum, în prezentul infam, mai poate da doar „aerul” unui trecut aproape imperceptibil. Să nu ne întristăm, totuși. Uitarea e o binecuvântare și exercițiul e mama învățăturii!

Așadar, Bucureștiul este străbătutut de artere rutiere mari și zgomotoase și străzile ticsite de mașini care le leagă, dar și de străduțe dosite, aparent liniștite, care ar avea aerul de care vorbeam mai sus dacă ne-am opri din graba cu care trecem spre muncă în fiecare zi, dacă ne-am opri ca să simțim. Astfel de locuri găsim chiar în centrul Bucureștiului, printre ele fiind și subiectul nostru: strada Pictor Arthur Verona.

Grădini și edificii colorate
Pornind la pas din strada Nicolae Golescu care trece prin spatele Ateneului Român, străbatem scurta stradă Arthur Verona mărginită de blocuri comuniste de-o parte și de alta – porțiunea mai puțin pitorească din segmentul stradal ce poartă numele pictorului (n.r.-născut în 1867 în Brăila, Arthur Garguromin Verona, pictor impresionist, distins cu trei Medalii de Aur la München și Ordinul „Steaua României”, decedat în 1946 în București) – și în scurt timp ne trezim în celebrul haos rutier din centrul Bucureștiului. Traversăm bulevardul Gheorghe Magheru și continuăm traseul. Acest moment de întrerupere este marcat și de schimbarea numelui străzii – din nou – în Pictor Arthur Verona. Intrarea este străjuită de două unități culturale ce converg cu atitudinea locului – Librăria Cărturești Verona în stânga și Cinema Patria în dreapta. În spatele librăriei ce ocupă o parte din casa lui Dimitrie Sturdza (1833-1914), fost premier al României și unul dintre foștii președinți ai Academiei Române, se află Café Verona cu grădina ei, unul dintre cele mai șarmante localuri din București. Aici și-au făcut, cu mulți ani în urmă!, cuib hipsterii din avangarda curentului cu acleași nume de la noi din oraș, hipsterii avant-la-lettre.

Trotuarul stâng al străzii umbrit de copacii din curtea Grădinii Verona trece în continuare pe lângă sediul central al Trustului de Instalații și Automatizări București (TIAB), revenind apoi la vibrația inițială cu ajutorul terasei Grădina OAR (n.r. – Ordinul Arhitecților din România) și al Casei Memoriale „Ion Mincu” ce găzduiește în prezent sediul Ordinului Arhitecților din România. Pe partea cealaltă a străzii, după cinema, sunt spații la parterul blocului ARO (n.r.-fostul sediu al firmei interbelice de asigurări Asigurarea Românească) destinate efemerelor mici întreprinderi – azi fiind ocupate de un xerox și un atelier de confecționat chei. Acestea sunt urmate de clădirea neîngrijită a Centrului de Documentare Medicală și a Arhivei Ministerului Sănătății, ai cărei pereți au fost pictați în graffiti, dar nu îndeajuns cât să acopere urmele dezinteresului.

Traversăm intersecția cu Pitar Moș și pe colț, pe dreapta, găsim libraria „OPEN ART. Casa scriitorului”, deschisă la începutul lunii aprilie 2015. După clădirea noii librării se află faimosul calcan (n.r.- peretele exterior din spate al unei case lipsit de deschideri) ce în fiecare an, începând din 2006, este acoperit legal cu câte un nou graffiti în cadrul evenimentului urban „Street Delivery”. Vizavi, trotuarul este mărginit de gardurile din cărămidă tencuită ale celor două case private aflate pe acel tronson – unul gri, posomorât, mâzgălit cu spray-uri, și celălalt proaspăt văruit.

Focus pe pieton     
Intersecția cu strada Dionisie Lupu face trecerea spre o altă porțiune a străzii Arthur Verona ce are un farmec aparte. Pe dreapta găsim restaurantul Chez Marie cu o terasă mică și cochetă, iar pe stânga, la parterul imobilului de la numărul 21, Biblioteca Marii Loji Naționale din România „Lux et Veritas” ce face parte din programul „Masoneria Română pentru România”. Masoneria, deci! De acolo strada Pictor Arthur Verona predă ștafeta străzii Alexandru Xenopol și își continuă traseul prin dreapta Bisericii Anglicane unde se află și piațeta cu același nume. Această zonă pietonală a fost inaugurată în mai 2010, iar o lună mai târziu, în fața bisericii a fost dezvelită Fântâna Maternității – opera lui Virgil Scripcariu. Tot acolo găsim și liniștita terasă Mon Jardin, protejată de coroanele copacilor din parcul Casei Universitarilor ce mărginește tot trotuarul drept până la capătul străzii, la intersecția cu strada Jean-Louis Calderon (n.r. – ziarist francez, mort la București în revoluția din decembrie 1989). Pe partea opusă, respectând proporțiile minione ale celorlalte locații amplasate pe strada Pictor Arthur Verona, se află Parcul Grădina Icoanei ce scoate la stradă bustul poetului Adrian Păunescu.

Invitație în stradă – „Street Delivery” 
Evenimentul cultural-urban „Street Delivery” a adus strada Pictor Arthur Verona în atenția publicului prin manifestările pentru „convertirea peisajului urban într-un spațiu viu” și „recuperarea și valorizarea spațiului public”. Riverani ai străzii, Fundația Cărturești și Ordinul Arhitecților din România au organizat în 2006 prima ediție de „Street Delivery” în care circulația automobilelor a fost restricționată pentru două zile, iar împreună cu Primăria Municipiului București și Primăriile Sectoarelor 1 și 2 au amenajat porțiunea de stradă din dreptul cinematografului Patria și Librăriei Cărturești pentru desfășurarea diverselor activități precum ateliere de creație, concerte, expoziții, proiecții de filme documentare etc. Ulterior, evenimentul a ocupat toată strada, de la Magheru până la Calderon.

Conceptul care stă la baza acestui eveniment este crearea unui traseu cultural pietonal care să unească Grădina Icoanei cu Grădina Cișmigiu. Această inițiativă ambițioasă a pornit cu un plan urbanistic zonal (PUZ) ce avea în vedere chiar și construcția unui pasaj subteran pietonal care să traveseze bulevardul Magheru, dar între timp acesta a fost dat uitării de către oficialitățile responsabile. Acum, preț de trei zile,„Street Delivery” coboară în stradă subiecte controversate sau importante din cultura și viața urbană prin conferințe de arhitectură și artă, ateliere pentru copii, concerte, filme, tururi ghidate, ore de lectură, sport, expoziții și alte activități relevante prin care să mențină în conștiința colectivă ideea de nevoie a unui spațiu public degajat.

Aceste încercări de resuscitare a străzilor Bucureștiului sunt dovezi ale faptului că oamenii se sufocă, oamenii simt nevoia de a-și crea un cadru care să le ușureze alegerea direcției temporale înspre care vor să se îndrepte în viața lor atât de dominată de urbe.

Text: Raluca Dobra

http://merg.in/de-povestit/reportaje/strada-pictor-arthur-verona-3312.html