[...] „Norii cei mai de sus erau ca niște dungi dezlânate, cei mai de jos, îndesați și grei. Îmi părură de bun augur. Trăgeam nădejdea că după o vară atât de proastă, să mă bucur de o toamnă plăcută. Pe la amiază, pe o arșiță puternică, ajunși în Eger, îmi amintii că orășelul acesta se afla la aceeași distanță de…