Peter Mayle a fost un om de publicitate și scriitor britanic cunoscut mai ales pentru seria de cărți de succes despre viața în Provence. Autorul a decis să îți împlinească visul și s-a mutat în sudul Franței, în Lubéron, împreună cu soția și cei doi câini.
„Un an în Provence” este cartea care urmărește experiența relocării lor pe parcursul unui an și este structurată în 12 capitole corespunzătoare fiecărei luni, începând în ianuarie cu un prânz de Revelion și sfârșind în decembrie cu planurile pentru Crăciun. Pe parcursul narațiunii urmărim progresul lucrărilor de renovare a casei proaspăt achiziționate, dar veche de 200 de ani și principalele probleme pe care le întâmpină. „Există apoi inconvenientele minore care sunt menționate de obicei în ultima clipă: un acaret care a fost câștigat de un vecin, la cărţi; un drept de trecere străvechi care din punct de vedere tehnic permite turmelor de capre să traverseze bucătăria de doua ori pe an; o dispută acerbă, în legătură cu apa din fântână, care durează din 1958 şi încă nu s-a rezolvat; venerabilul chiriaș care o să moară negreșit până la primăvara următoare – întotdeauna se ivește ceva neașteptat”, la care se adaugă problemele cu muncitorii. Toate astea sunt privite cu umor și răbdare, la fel ca problemele pe care cei doi le au în a înțelege limba franceză și relațiile pe care le construiesc cu vecinii lor. „Se vorbea, ce-i drept, în franceză, dar nu franceza pe care o învăţasem din manuale şi o auzisem pe casete; era un dialect savuros, emanând de undeva din gâtlej şi zbătându-se să treacă prin orificiile nazale înainte de a fi pronunţat.”
Timpul se măsoară lent, în anotimpuri și nu în zile. Gastronomia franceză ocupă mare parte din memoriile autorului. Citind, am putut descoperi pas cu pas bucătăria sezonului rece în Provence, cu mâncărurile țărănești și vinurile aspre, experiențele din restaurantele cu stele Michelin cu friptură de miel cu verdețuri, vițel cu trufe și vin roșu.
Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit este stilul lejer al autorului de a scrie, umorul și micile ironii creând impresia că un prieten îți povestește aventurile prin care a trecut într-una din cele mai frumoase regiuni din Franța. Deși străin, încearcă să înțeleagă și să se alăture tradițiilor locale și acordă atenție oamenilor din jur. Câteva dintre personajele memorabile sunt vecinii Faustin și Henriette, instalatorul Menicucci și vânătorul Massot care locuia singur în munți.
„Doza zilnică de educație pe care o primeam din partea instalatorului, a fermierului de alături, a vânătorului de ciuperci și a doamnei cu măgarul frustrat era infinit mai fascinantă decât orice aș fi putut inventa”, sunt cuvintele autorului.
De la publicarea cărții din 1989 până în prezent, regiunea franceză rurală dintre Aix și Avignon s-a transformat dintr-o zonă virgină într-o destinație de vacanță pentru mulți turiști. Dacă ești pasionat de cultura franceză și îți dorești cunoașterea unei experiențe autentice, cartea „Un an în Provence” este alegerea perfectă. Nu uita totuși să o citești alături de un pahar cu vin sau un platou cu brânzeturi.
Text: Alexandra Orjog
